România din suflet

                                                           MOTO: "A scrie o asemenea carte este o chestiune de curaj.

 A o citi  nu  inseamna mai putin."

Erich von Daniken

(Amintiri despre viitor)

CUVÂNT DE ÎNCEPUT

             Scrierea unei istorii a inceputurilor neamului românesc ridică numeroase probleme de ordin informational si moral.

              Putinătatea documentelor scrise si a vestigiilor arheologice nu poate permite o abordare prea amplă a trecutului istoric . Lipsa documentelor ne obligă să interpretăm anumite fapte după inţelegerea noastră , de azi, şi nu a celor din vechime.De cele mai multe ori documentele nu sunt de prima mână, ci copii ale unor copii, suferind de imixtiuni sentimentale de moment, ale cronicarilor si copiştiilor. Multe din realitătile istorice capătă aspect de mit, fiind etichetate drept simple legende, pierzându-se filonul lor real.

              Majoritatea documentelor antice şi medievale timpurii care prezintă istoria noastra, au fost scrise de cronicari străini şi ca o ironie a soartei , de cele mai multe ori duşmani inverşunaţi ai neamului. Putem afirma fără nici un dubiu că istoria românilor a fost scrisă de duşmanii ei.

               Prea ocupaţi cu “facerea “ istoriei , românii , şi-au asumat riscul de a-i lasa pe alţii să le-o scrie .             

               BLESTEMUL ROMÂNILOR este neputinţa de a ne descotorosi de falsurile si dogmele care împânzesc cărtile şi conştiinţa noastră. Falsificarea istoriei este o armă “neutronică” , ce se repercuteaza asupra identităţii şi legitimităţii drepturilor neamului romanesc.

               Originea şi continuitatea românilor pe aceste meleaguri a fost  veşnic dezbătută şi contestată de istoricii maghiari , bulgari , slavi , si chiar si români . ( ! )

               Aberatiile mai recente ale unor “ personalitati politice ” se împletesc în mod “minunat” cu teoriile lui Sulzer şi Roessler . Nimic nou nu este sub soare . Antiromânismul este un crez politic pe care se inalţă idealurile si utopii fanteziste revanşarte  . Agitarea lui in ţările înconjurătoare este generatoare de capital politic , putând transforma o jalnică figură într-un om politic influent ! Istoria a mai cunoscut frecvente cazuri .

                Pentru  a argumenta mai bine cele afirmate mai sus vom lua la întâmplare un text , din multele care exista , si teoretizează originea si descendenţa românilor într-un mod foarte subtil si viclean .

                “Strămoşii româniilor au fost un popor de păstori nomazi care îşi schimbau necontenit sălaşurile în căutare de păşuni noi ; îşi petreceau verile pe plaiurile munţilor de unde coborau  iarna , la poalele dealurilor . În stratul lor cel mai adânc ei erau de origine traco-iliră , la care s-au adăugat cu timpul elemente romane , albaneze si slave . Patria lor                        era la est de Albania , în spaţiul situat între actualele oraşe Sofia , Niş şi Skoplje, iar limba lor era acea latina  balcanică , coruptă de infuenţe albaneze şi mai ales slave .

                  Spre secolul al IX-lea acest popor , rătăcitor ca toate popoarele nomade , s-a divizat în 4 ramuri : unii aşa-zişii aromâni , s-au stabilit în Macedonia si Albania ; alăţii, megleno-românii , în Grecia septentrionala , în vreme ce o a treia ramură ; istro-românii se departează cel mai mult , ajungând în peninsula Istria , cateva mii dintre ei , au supravietuit până azi .

                   Cea dea 4 ramură s-a îndreptat spre nord si a trecut Dunărea  în cursul sec. al X-lea si al XI-lea .In sec. al XIII-lea îi aflăm menţionaţi în Banatul Severinului şi în sudul Transilvaniei , ca supusi ai regelui Ungariei .De altfel , infiltrarea lor nu se va termina curând . Ei se vor întinde pe nesimţite în toata Transilvania si până în Maramureş , întemeind dincolo de Carpaţi două principate lipsite de importanţă .”    (!!!)

                       Textul a fost publicat de un anume Zombor Szasz in Romanian History “Hungarian Quarterly “ (!) in anul 1941 spre ştiinţa universală .

                      Totuşi galeria monştrilor asmuţiti împotriva României nu ar fi completă dacă nu aş mentiona , dar fără nume , şi autorii români care într-un spirit de solidaritate cu duşmanii din exterior nu se dau la o parte dea jigni spiritul neamului etichetându-i pe daci drept beţivi ,pe Decebal drept invadator , Vlad Ţepes criminal ilustru din categoria lui Stalin ,Hitler ,şi mai rau Vacher si Landru , Mihai Viteazul colonist paranoic, geniul poeziei  Mihai Eminescu , fascist , Octavian Goga , lichea s-au Mihail Sadoveanu si George Calinescu , comunisti .

                           De ce fără nume ? Din ruşinea pe care o simtim fiecare la gândul că printre  noi mai pot exista şi astfel de oameni

 .                   BLESTEMUL   ROMÂNILOR  rezidă si in faptul ca într-un timp şi spaţiu istoric nemăsurat a fost si este obligat , să trăiască alături cu cei care nu merita să se nască ROMÂNI .

                         Ne punem întrebarea de ce lipsesc documentele ?

                         Motivul e simplu , unele s-au pierdut , iar altele au fost făcute pierdute . Cauzele sunt multiple de ordin climatologic , geologic şi uman .

                         Complexul climaterial foarte aspru al ţării noastre , cu diferenţe  de temperatura si  umiditate foarte mari de la un sezon la altul a influenţat in mod distructiv pierderea  si distrugerea multor urme si dovezi materiale . Catastrofele naturale , foarte frecvente in spaţiul carpatic , au îngropat in pământ vestigiile civilizaţiei predace şi dacice .

                          Ocupaţia cea mai frecventă a neamului românesc a fost războiul ca urmare a veşnicei lui agresări din exterior . În timpul acestor lupte mii de documente au fost pierdute, distruse, furate.

                               Cucerirea romană a prejudiciat poporul român de o imensă sursă de informaţie. Romanii au jefuit Dacia de tot ce a avut mai valoros. Toate bunurile şi tezaurele  dace au luat drumul Romei, pierzându-se apoi prin cine ştie ce colţuri ale Imperiului Roman.

                               Ocupaţia maghiară de ‘’1000 de ani’’ din Transilvania s-a afirmat  şi legitimat prin distrugerea sistematică şi permanentă a tuturor documentelor  care conţineau referiri directe la civilizaţia dacă, valahă sau romană.

                               Căderea Constantinopolelui sub turci a însemnat pentru români o altă lovitură dată vechimii lui. Toate bibliotecile şi cancelariile bizantine au fost devastate iar cărţile şi documentele existente în ele arse. Probabil că în acest genocid documentar s-au

pierdut cele mai importante şi amănunţite dovezi privind originea, continuitatea şi identitatea poporului român.

                               Putem afirma cu toată convingerea şi responsabilitatea noastră că încă şi la ora actuală arhivele unor biblioteci occidentale conţin documente importante privind istoria neamului. Numai că din anumite considerente politice ele sunt clasate ca ‘’ strict secrete ‘’.

                               Fiind un popor indezirabil, afirmarea istoriei noastre supără şi deranjează unele firi mai sensibile.

                               Vrem doar să atragem un semnal de alarmă pentru că şi în continuare, apar zeci de lucrări scrise pe toate continenetele legat de istoria poporului nostru, cărţi care prin existenţa lor denigrează spiritualitate românească.

                               În schimb noi refuzăm să răspundem, refuzăm să ne cunoaştem adevărata istorie, aşa cum este, şi nu cum am învăţat-o, din şcoală, trunchiată şi cu mari lacune. Dintr-un spirit de modestie, pur ţărănesc, ne-am ferit întotdeauna să prezentăm adevărata istorie a excepţionalei civilizaţii româneşti.

                               N-am ştiut să ne închinăm, admirativ, decât în faţa civilizaţiilor egiptene, sumeriene, greceşti sau romane, nebănuind sau mai grav, refuzând să credem că istoria noastră este  dacă nu mai superioară acestor civilizaţii e cel puţin egală.

                               Care este motivul pentru care tinerii din ziua de azi, terminând scoala, nu cunosc despre istoria poporului lor decât vagi informaţii despre daci şi luptele lor cu romanii, îmbracate sub o formă idealizată şi naivă ? De ce trebuie să le prezentăm banala teorie a romanizării, pe care noi înşine nu o credem ?

                               Toată istoria cunoscută din şcoală de la începuturi şi până în anul 1241, an al marii invazii tătare, se limitează doar la câteva noţiuni de ordin arheologic, rolul civilizator al romanilor asupra ’’barbarilor daci’’ şi mult cunoscuta acoperire a celor 1000 de ani (de la 271 pana la 1241), prin clasica noţiune de ’’ perioada de formare a poporului român si migraţie a popoarelor nomade ’’.

                               Munca marilor noştri istorici nu este băgată în seamă. Scrierile unor clasici ca : Iorga, Densişianu, Pârvan, Busuioceanu, Eliade, Drăgan, cu referiri directe la adevărurile istoriei sunt trecute în tăcere şi ignorate. Ne şablonizăm istoria,  schematizân-

d-o după programul indicat de ‘’ prietenii nostrii ‘’ pentru a nu supăra, a nu deranja sau a nu irita. Parafrazând se pare că la modă este lozinca ‘’ cel mai bun român este un român mort ‘’, pentru că altfel nu puten ‘’intra’’în Europa. Falsificarea istoriei unui popor este echivalntă cu gestul de a-l condamna la nefiinţă.

                               Trebuie să începem să renastem şi pentru acesta este necesar să facem primul pas : să ne cunoaştem adevărata istorie. Pentru că acel popor care nu-şi cunoaşte cultura şi istoria îşi pierde propria-i identitate şi credinţă în Dumnezeu.

                               Multe cărţi aşteaptă să fie citite, purtând nume celebre atât româneşti cât şi străine. Pentru că totuşi în aceasta lume România este un izvor de fascinaţie pentru adevăraţii iscoditori.

                               Nu doresc să pomenesc aici nume, o parte din ele sunt prezentate în bibliografia lucrării, dar ar fi pentru mine un sacrilegiu să nu amintesc despre una din marile bogăţii ale neamului şi autorul ei : Dacia preistorică şi Nicolae Densuşianu.

                               Această carte unică, adevărată Biblie a Neamului, ar trebui mai mult studiată pentru că în rândurile ei se ascund sute de informaţii. Banalizată o vreme, contestat caracterul ei uneori fantast, îşi regăseşte astăzi adevărata ei dimensiune  mitologică.

                               Normal că nu toate cele scrise de autor trebuie luate ca atare ; scrierea fabulează uneori, dar infinit mai de valoare sunt în ea informaţiile cuprinse şi interpretările încercate. Studiul ei ar trebui să se facă şi în şcoală, pentru a conferi tinerilor adevărata formă de patriotism şi mândrie naţională.

                               Ştiu că voi fi contestat la apariţia acestei cărţi, ştiu că voi fi acuzat de naţionalism, dar cel puţin mulţi dintre semenii noştri nu se vor mai simţi străini în propria ţară. E timpul să reflectăm asupra istoriei, să o redescoperim, să ne reconsiderăm rolul primar şi civilizator în Europa ; acea Europă care ne refuză ca şi pe vremuri şi ne ignoră din inconştienţă.

                               Rechizitoriul neamului făcut de Mircea Eliade e dureros şi crud, dar real : ‘’ Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte noi, Românii ( . . . )’’.

                               Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut în vifor. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi. Muream, mai ales, platind miopia şi neghiobia altora ( . . . ).

                               Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge şi atâta nenoroc datorita în primul rând incapacităţii Occidentului de a vedea de unde vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole ‘’ ne-a scos din istorie ‘’ victoria imperiului otoman. Timp de secole am luptat singuri. Hărţuiam necontenit armatele turceşti, cu preţul pe care îl ştiam : traiul ‘’ în afara istoriei ’’. Istoria se făcea în Apus,  fără noi, dar datorită sângelui nostru.

                               Occidentalii nu şedeau nici ei cu mâinile în sân ci se luptau ; dar se luptau între ei ( . . . ). 

                               Civilizaţia noastră ţărănească se adaptase nivelului vegetal la care se redusese istoria. Aşezările româneşti dispăreau şi reapăreau cu aceeasi ireductibilă, misterioasă încăpăţânare a vegetaţiei. În timpul acesta, la o mie, două de chilometri, spre Apus se înălţau catedrale, se îmbogăţeau castele, se înfrumuseţeau mănăstiri şi oamenii aveau prilejul măcar la răstimpuri, să citească pe sfinţi, pe teologi şi pe poeţi, să înţeleagă că sunt oameni şi să se bucure că trăiesc ameneşte – iar nu ca fiarele sălbatice prin munţi şi păduri ca stămoşii noştri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăţilor.

                               Amintindu-şi de Evul Mediu românesc, de această ‘’enigmă si miracol’’ care este pentru erudiţi supravieţuirea neamului nostru, Lucian Blaga spunea că timp de un mileniu ’’ românii au sabotat istoria ’’. Formula e exactă şi dreaptă. Românii au sabotat Iintradevar cursul istoriei,  purtatand câte cincizeci, şaizeci de războaie pe secol. Daca n-ar fi sabotat-o ar fi deschis larg porţile Orient - Occident şi ar fi lăsat valurile de cuceritori să  treacă mai departe spre Centrul si Apusul Europei ( . . . ).

                               Aceasta înseamnă sabotarea Istoriei. Asta înseamnă, cel mult nenorocul de a împlini o misiune istorică de sacrificiu, misiune de care nici nu se ţine seama în istoriografie.

                               E greu să mai scrii ceva după aceste rânduri ale lui Eliade, veritabil protest, adresat Occidentului, trebuind să păstrezi un moment de reculegere.

                               Scopul lucrării este unic : rememorarea exactă a istoriei fără speculatii şi fabulaţii. Totul se bazează pe documente şi relatări ale unor istorici celebri de necontestat – antici sau contemporani – şi are caracterul unui foarte mic ghid istoric, fără a avea pretenţia de a cuprinde totul.

                               Cred că noi, Românii, nu ne vom pierde credinţa în Dumnezeu şi ne vom uni împotriva forţelor întunericului şi ignoranţei.

                  Trebuie să începem să ÎNVINGEM în numele copiilor noştri şi mai ales pentru ei.  

                               Numai de noi depinde !